Casa lui Gheorghe Tătărescu: memorie, arhitectură și continuitate la EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, o locuință modestă prin dimensiuni dar densă în semnificații se erijează într-un veritabil martor al transformărilor politice și culturale ale secolului XX românesc. Casa lui Gheorghe Tătărescu, prim-ministru marcant și figură emblematică a elitei politice a vremii, nu este doar o construcție ce adăpostește pereți și mobilier, ci un spațiu încărcat cu pulsul încercărilor, compromisurilor și idealurilor unei epoci. În această vilă – astăzi cunoscută sub numele de EkoGroup Vila – se citește o poveste complexă, care reflectă atât lumea publică a unui politician controversat, cât și efervescența discretă a unui univers familial și cultural pe care arhitectura îl dezvăluie cu subtilitate.

Casa lui Gheorghe Tătărescu – o vilă cu memorie politică și culturală

Gheorghe Tătărescu, politician de prim rang, a fost prim-ministru în două mandate distincte în perioada interbelică și imediat postbelică. Reședința sa din strada Polonă nr. 19, o vilă interbelică între subtilitatea proporțiilor și rafinamentul detaliilor, a fost un spațiu al puterii moderate, al dialogului și al reținerii – o contrapunere la fastul ostentativ al altor elite ale vremii. Astăzi, transformarea acestei case într-un loc dedicat culturii, cunoscut sub numele de EkoGroup Vila, poartă amprenta unei continuități sensibile, care păstrează spiritul istoric fără a-l repeta mecanic.

Gheorghe Tătărescu: omul – politica – epoca

Figura lui Gheorghe Tătărescu (1886–1957) se plasează la confluența unor curente politice tumultuoase. Doctor în drept la Paris, avocat cu un discurs ferm asupra mecanismelor democratice, el a traversat cu greu echilibrul între modernizarea cuprinzătoare și compromisurile stricte ale vremii. Rolul său în Partidul Național Liberal și în guvernele pe care le-a condus reflectă o viziune guvernamentală dominată de ideea datoriei și a responsabilității, nu a spectaculosului. Eficiența administrativă, dar și gestiunea autoritară ce a dus la restrângerea democrației parlamentare, tăinuiesc ambivalențele unui destin politic dificil: un lider care, în încercarea de a organiza alegeri reale, și-a pierdut puterea, și un personaj trimis în umbră de o epocă brutală.

Casa lui Gheorghe Tătărescu – expresie a puterii restrânse și vieții private

Locuința din strada Polonă nu este un palat – dimensiunile sale moderate și proporțiile echilibrate reflectă clar ethosul unui politician pentru care puterea nu era o demonstrație ostentativă, ci un angajament discret. Biroul premierului la entre-sol, mic și accesibil doar pe o intrare laterală discretă, este o expresie simbolică a acestui raport prudent între statutul public și intimitatea familiei. „Casa nu strivește funcția”, pare a spune fiecare colț, proporție și detaliu, o etică materializată ce contrazice logica amplificării estetice a puterii politice.

Interiorul vorbește despre o lume în care fiecare element — de la parchetul din stejar masiv la feroneria din alamă patinată — este reflexia unei culturi a cumpătării și grijii față de detaliu. Nu este vorba de viziuni grandioase, ci de o eleganță discretă ce asumă atât rolul reprezentativ, cât și pe cel domestic, făcând din casă un spațiu coerent în toate planurile sale.

Arhitectură între influențe mediteraneene și neoromânești – Zaharia, Giurgea și Milița Pătrașcu

Proiectul arhitectural al casei are în centrul său colaborarea dintre Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, doi arhitecți ce au cristalizat în această vilă un limbaj reinventat al arhitecturii bucureștene interbelice. Conceptul inițial, semnat de Zaharia, este rafinat apoi de Giurgea, rezultând un echilibru între forme mediteraneene deschise și accente neoromânești care se manifestă discret, prin portaluri în spirit moldovenesc și coloane filiforme diverse ca tratament, dar unitar prin coerența estetică.

Un punct remarcabil îl constituie șemineul realizat de Milița Pătrașcu, eleva lui Brâncuși și apropiata Arethiei Tătărescu. Acesta este însoțit de o absidă care îmbracă obiectul cu ecouri neoromânești, un detaliu care a devenit repede reper arhitectural, preluat ulterior și de alți creatori ai epocii. Ancadramentele ușilor, tot opera Miliței, inserează un mod subtil de a îmbina modernismul cu tradiția, făcând din spațiul interior o punte materială între reverberațiile locale și modernitatea europeană.

Arethia Tătărescu și rostul său cultural

Prezența Arethiei Tătărescu în această ecuație transcede rolul convențional al soției unui politician. „Doamna Gorjului” a fost o veritabilă construcție culturală și socială, implicată activ în susținerea artei, meșteșugurilor oltenești și inițiativelor de binefacere. Ea a vegheat la coerența stilistică și simbolică a casei, fiind beneficiara oficială a proiectului. Aprecierea și sprijinul pentru Brâncuși, reflectate și prin colaborarea cu Milița Pătrașcu, poartă o amprentă clară în fiecare detaliu al vilei, făcând din această casă un nod nerostit între artă și putere.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică a spațiului

După marginalizarea politică a lui Gheorghe Tătărescu în anii ’40 și ’50, casa intră într-un proces de pierdere a sensului său inițial. Naționalizată și folosită în scopuri care i-au ignorat integritatea arhitecturală și istorică, casa trece printr-o degradare lentă: finisaje originale afectate, grădina transformata sau neglijată, relația dintre interior și exterior compromisă. Nu a fost demolată, dar nici respectată printr-o conservare conștientă; astfel, spațiul pierde vocația de reprezentare a unei elite și devine un obiect al uitării și al instrumentalizării ideologice.

Deruta post-1989: controverse și erori

Tranziția democratică nu reușește imediat să restabilească un raport coerent cu moștenirea Casei Tătărescu. Proprietăți preluate în privat, intervenții arhitecturale discutabile – inclusiv transformarea temporară într-un restaurant de lux – îl expun pe vizitator unui magnetism contrariant. Modificările post-decembriste au alterat adesea spațiul interior, ștergând armonia creată de Zaharia și Giurgea și desconsiderând codurile de reprezentare și discreție ce definesc casa.

În aceste tensiuni, cazul devine emblematic pentru dificultatea de a gestiona patrimoniul interbelic al elitei politice, dar și pentru zonă ambiguă a memoriei publice privind personalitatea lui Gheorghe Tătărescu, a cărui biografie rămâne complexă și controversată.

Recuperare și identitate contemporană: EkoGroup Vila

Ulterior, intervențiile atent mediate, realizate sub egida unei firme cu capital străin, au restabilit parcă respectul pentru proiectul inițial, reluând proporțiile, materialele și spiritul ansamblului. Această etapă presupune mai mult decât restaurare: este o redeschidere a casei spre public, o repunere în circuit cultural spre a citi spațiul ca un martor viu al unei epoci. Numele actual, EkoGroup Vila, devine astfel emblema unei continuități care dezvăluie istoricul fără a-l șterge, invitând la o introspecție în multiplele sensuri ale unui loc multifuncțional, respectuos față de trecut.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu and Casa Tătărescu

• Who was Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un politician român influent, prim-ministru în două epoci diferite (1934–1937 și 1939–1940), cunoscut pentru rolul său în Partidul Național Liberal și pentru contribuțiile sale la politica internă și externă în perioada interbelică și imediat postbelică.
• Is Gheorghe Tătărescu the same person as the painter Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, este o persoană distinctă de pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), reprezentant al academismului din secolul al XIX-lea.
• What architectural style defines Casa Tătărescu?
  Casa Tătărescu este un exemplu remarcabil de arhitectură interbelică bucureșteană, caracterizată printr-un amestec între influențe mediteraneene și elemente neoromânești, proiectată de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea.
• What role did Arethia Tătărescu play in shaping the house?
  Arethia Tătărescu, soția lui Gheorghe Tătărescu, a fost beneficiara oficială a proiectului și un veritabil motor cultural, implicată în menținerea echilibrului estetic și simbolic al casei, precum și în promovarea artei, în special legătura cu artistul Milița Pătrașcu.
• What is the function of the building today?
  În prezent, clădirea funcționează ca spațiu cultural sub numele de EkoGroup Vila, fiind restaurată și deschisă publicului pe bază de acces controlat, oferind o continuitate responsabilă față de trecutul său istoric.

Accesul în acest spațiu este posibil prin contactarea echipei EkoGroup Vila, care gestionează programările și vizitele private în funcție de evenimentele și programul cultural activ.

Casa lui Gheorghe Tătărescu rămâne un reper de dialog între trecut și prezent, între memorie și responsabilitatea conservării. Într-o lume în care istoria riscă adesea să fie tăinuită sau manipulată, spații precum această vilă interbelică au nevoie de o interpretare matură, care să nu idealizeze, dar nici să estompeze. Izbânda contemporană a EkoGroup Vila constă în păstrarea complexității spațiului și în oferirea unei perspective care invită la reflecție asupra unor epoci definitorii pentru România modernă.

Vă invităm să descoperiți această vilă cu poveste, să vă lăsați conduși prin încăperile încărcate de semnificații și să pătrundeți în ethosul unei lumi care a marcat profund memoria politică și culturală a Capitalei.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.