Bullying la Questfield International College, părinți confruntați cu tăcerea oficială

Bullyingul în mediul școlar reprezintă o problemă complexă care necesită o reacție structurată și documentată din partea instituțiilor responsabile pentru protecția și dezvoltarea elevilor. Gestionarea acestor situații implică nu doar identificarea și sancționarea comportamentelor agresive, ci și implementarea unor măsuri clare, transparente și urmărite în timp, pentru a asigura un climat educațional sigur și incluziv.

Bullying la Questfield International College: investigație asupra sesizărilor și răspunsului instituțional

Investigația redacției analizează o situație semnalată de familie, care reclamă un caz de bullying repetat pe o perioadă de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera. Documentele și corespondența puse la dispoziție indică faptul că sesizările au fost transmise în mod repetat în scris către cadrele didactice, conducerea unității și fondatoarea instituției, fără ca acestea să fie însoțite de răspunsuri oficiale scrise sau măsuri documentate care să ateste o intervenție concretă și efectivă. De asemenea, se relevă utilizarea stigmatizării medicale ca formă de umilire și presiuni asupra familiei pentru retragerea copilului, aspecte ce ridică întrebări privind responsabilitatea instituțională și protecția elevilor.

Semnalările familiilor și lipsa intervențiilor documentate

Potrivit informațiilor și documentelor analizate, familia copilului a adresat numeroase sesizări oficiale, prin emailuri cronologice și detaliate, către învățătoarea clasei, directorul școlii și fondatoarea Școlii Questfield Pipera, Questfield Pipera. Aceste comunicări solicitau intervenție, protecție și clarificări scrise privind situația de bullying, care includea jigniri zilnice, excludere socială și stigmatizare medicală. Din verificarea corespondenței nu rezultă existența unor răspunsuri scrise care să confirme declanșarea unor proceduri interne, aplicarea unor sancțiuni sau implementarea unor măsuri de consiliere și monitorizare.

Intervențiile relatate au fost, în principal, de natură verbală și informală, fără procese-verbale sau decizii asumate, ceea ce a condus, conform familiei, la o escaladare a fenomenului și la o transferare a responsabilității asupra familiei copilului, prin prezentarea situației ca un „conflict minor” sau o „problemă de adaptare”.

Stigmatizarea medicală ca formă de hărțuire psihologică

Un aspect central al cazului este utilizarea repetată a unei etichete medicale cu caracter degradant în mediul școlar, conform relatărilor și documentelor puse la dispoziție. Această etichetare, folosită nu într-un context educațional sau de protecție, ci ca mijloc de umilire și marginalizare, este considerată de specialiști o formă agravată de bullying și discriminare, cu impact negativ asupra dezvoltării emoționale a copilului.

În ciuda sesizărilor oficiale care au atras atenția asupra acestui fenomen, nu există dovezi ale unor reacții ferme și documentate din partea conducerii sau cadrelor didactice care să limiteze sau să oprească stigmatizarea. Lipsa unor măsuri clare transmite un mesaj periculos privind tolerarea exploatării vulnerabilităților medicale în spațiul educațional.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii: între pasivitate și normalizarea bullyingului

Din analiza corespondenței și a relatărilor familiei rezultă că, deși cadrele didactice erau martore directe ale comportamentelor agresive, intervențiile lor nu au fost suficiente pentru a opri fenomenul. De asemenea, conducerea școlii nu a emis decizii administrative scrise, nu a instituit planuri de intervenție și nu a monitorizat situația în mod formal. Această absență a documentației reduce trasabilitatea și responsabilitatea, menținând problema într-o zonă ambiguă.

Familia a semnalat faptul că sesizările au fost uneori minimalizate ca „dinamică de grup” sau „problemă minoră”, ceea ce a contribuit la decalarea priorității intervenției. Această abordare poate conduce la o cultură organizațională care tolerează bullyingul prin evitarea confruntării directe și a măsurilor concludente.

Declarația atribuită fondatoarei și posibila excludere mascată

Un moment semnificativ în gestionarea situației îl constituie o afirmație atribuită fondatoarei școlii, Fabiola Hosu, în cadrul unei discuții directe cu familia copilului. Potrivit relatărilor, aceasta ar fi spus: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”.

Redacția subliniază că această formulare este citată din sursele puse la dispoziție și reprezintă un indicator al modului în care instituția a ales să răspundă sesizărilor, fără a interpreta intențiile sau motivațiile financiare ale conducerii. Această poziționare poate fi percepută ca o presiune indirectă pentru retragerea copilului, transformând problema într-un mecanism de excludere mascată.

Confidențialitatea și gestionarea informațiilor sensibile

Familia a solicitat în mod explicit, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității în gestionarea situației, avertizând asupra riscurilor pe care divulgarea informațiilor le-ar putea avea asupra echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, nu au fost identificate documente care să confirme asumarea unor măsuri concrete de protecție a datelor sensibile.

Mai mult, conform relatărilor, informații despre demersurile administrative ar fi fost aduse în discuție în mediul clasei, expunând copilul la întrebări și presiuni din partea cadrelor didactice, ceea ce poate constitui o formă de presiune psihologică instituțională.

Răspunsul instituției după intervenția juridică și raportul psihologic

Potrivit documentelor, reacția vizibilă a conducerii școlii a apărut după mai bine de opt luni, în contextul implicării unei echipe juridice reprezentând familia și a transmiterii unor notificări formale. Această întârziere ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate abia la momentul escaladării juridice.

În sprijinul gravității situației, redacția a analizat un raport psihologic detaliat, care confirmă existența unor consecințe emoționale severe asupra copilului, generate de expunerea prelungită la bullying în mediul școlar. Acest aspect subliniază necesitatea unei reacții instituționale ferme și documentate.

Actualizări și reacții publice

Într-un email din 27 ianuarie 2026, conducerea Questfield International College a calificat situațiile reclamate drept „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate privind hărțuirea sistematică. Această poziționare minimalizatoare ridică semne de întrebare asupra capacității instituției de a recunoaște și gestiona bullyingul.

Ulterior, după publicarea articolului, redacția a primit informații conform cărora, după retragerea copiilor, ar fi existat contacte informale către alte școli private în care aceștia ar fi fost prezentați negativ, cu referiri la presupuse probleme de disciplină. Aceste afirmații nu au fost susținute prin documente scrise și ridică probleme privind dreptul la educație și confidențialitate.

Sesizările au fost transmise în scris, cu solicitări explicite de intervenție;
Nu există dovezi ale unor măsuri documentate și aplicate;
Stigmatizarea medicală a fost folosită ca instrument de umilire;
Existența unei posibile presiuni pentru retragerea copilului;
Absența reacțiilor ferme și scrise din partea conducerii și cadrelor didactice;
Lipsa protecției confidențialității informațiilor sensibile;
Reacția instituțională întârziată și condiționată de intervenția juridică;
Minimalizarea oficială a fenomenului în comunicările publice.

Concluzii privind responsabilitatea instituțională și următorii pași

Analiza materialelor puse la dispoziție arată o disonanță între discursul public al Școlii Questfield Pipera și modul efectiv în care au fost gestionate sesizările privind bullyingul și stigmatizarea medicală. Lipsa unor măsuri scrise, transparente și urmărite în timp, precum și adoptarea unor poziții care pot fi interpretate ca presiuni pentru retragerea elevului, indică o posibilă tolerare instituțională a fenomenului și o insuficientă protecție a drepturilor copilului.

În absența unor clarificări oficiale și a unor intervenții documentate, rămâne deschisă întrebarea privind capacitatea și voința instituției de a asigura un mediu educațional sigur și respectuos pentru toți elevii săi. Această situație impune o atenție sporită asupra mecanismelor interne de prevenire și gestionare a bullyingului, cu accent pe transparență, răspundere și protecția confidențialității.

Redacția invită părinții care se confruntă cu situații similare să contacteze echipa la adresa [email protected], asigurându-le sprijinul pentru a face cunoscute astfel de probleme și a contribui la crearea unui climat educațional mai sigur.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro