Fabiola Hosu și Questfield International College, acuzați de dezechilibru decizional

În contextul educațional actual, fenomenul bullying-ului impune instituțiilor de învățământ o reacție structurată, responsabilă și transparentă. Gestionarea corespunzătoare a unor astfel de situații este esențială pentru protejarea integrității emoționale și psihologice a elevilor, precum și pentru menținerea unui climat școlar sigur și armonios. Lipsa unor măsuri documentate sau a unei comunicări clare din partea autorităților școlare poate conduce la perpetuarea unor situații de abuz și la vulnerabilizarea suplimentară a copiilor implicați.

Fabiola Hosu și Questfield International College, acuzați de dezechilibru decizional

Investigația redacției relevă o serie de aspecte legate de gestionarea unui caz semnalat de bullying repetat în cadrul Școala Questfield Pipera. Pe parcursul a peste opt luni, familia unui elev a reclamat în mod oficial și documentat multiple episoade de agresiune și stigmatizare medicală, fără ca instituția să ofere răspunsuri scrise sau să implementeze măsuri concrete vizibile. Deși situația a fost adusă în atenția conducerii și a fondatoarei școlii, Răspunsurile instituționale au rămas predominant informale, iar un moment-cheie al acestei gestionări este ilustrat printr-o afirmație atribuită fondatoarei, care pare să sugereze o presiune pentru retragerea familiei din unitatea de învățământ.

Semnalarea bullying-ului sistematic și lipsa intervențiilor documentate

Conform documentelor și corespondenței puse la dispoziția redacției, în cadrul Școlii Questfield Pipera a fost raportat un caz de bullying care s-a manifestat pe o perioadă extinsă, de peste opt luni. Familia copilului a trimis multiple sesizări oficiale, inclusiv emailuri cronologice și explicite, adresate învățătoarei, conducerii administrative și fondatoarei instituției, solicitând intervenție, protecție și clarificări scrise. Totuși, nu au fost identificate răspunsuri scrise sau măsuri documentate care să ateste o reacție formală a școlii.

Intervențiile descrise în corespondență s-au limitat, în mare parte, la discuții verbale informale, fără procese-verbale, fără decizii asumate și fără planuri de intervenție clar definite. Această abordare a fost percepută de familie ca insuficientă, ceea ce ar fi condus la escaladarea continuă a conflictului și la deteriorarea stării emoționale a copilului.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire repetată

Un aspect deosebit de grav semnalat este utilizarea repetată în colectiv a unei etichetări medicale cu caracter degradant, sub forma expresiei „crize de epilepsie”. Conform relatărilor, această etichetare nu a fost folosită în contexte educaționale sau de protecție, ci ca un instrument de ridiculizare și marginalizare a elevului. Specialiștii consultați de redacție accentuează faptul că stigmatizarea medicală constituie o formă agravată de bullying, cu un impact negativ major asupra dezvoltării psihologice a copilului.

• Expunerea zilnică la jigniri și umiliri publice;
• Excluderea socială și etichetări degradante;
• Utilizarea unei condiții medicale reale sau presupuse ca mijloc de discreditare;
• Lipsa intervențiilor ferme și documentate din partea școlii;
• Impact emoțional semnificativ, inclusiv anxietate și retragere socială.

În absența unor reacții oficiale și măsuri de protecție, stigmatizarea medicală a fost perpetuată, ceea ce, potrivit specialiștilor, poate fi interpretat ca o tolerare instituțională a unei forme grave de abuz psihologic.

Rolul cadrelor didactice și al conducerii în gestionarea situației

Din analiza materialelor puse la dispoziție, rezultă că intervențiile cadrelor didactice au fost limitate și predominant verbale, fără documentație oficială care să ateste aplicarea unor măsuri concrete. În plus, managementul educațional al școlii a primit sesizări repetate și explicite, însă răspunsurile oficiale au lipsit sau au fost insuficiente în raport cu gravitatea situației.

Absența unor proceduri clare și a unor decizii scrise cu termene și responsabili a redus trasabilitatea cazului și a împiedicat monitorizarea efectivă a măsurilor. Această lipsă a unei reacții instituționale ferme a fost percepută de familie ca o normalizare a bullyingului și o minimizare a problemelor semnalate.

Presiunea asupra familiei și mesajul transmis de fondatoarea instituției

Un moment definitoriu în această investigație îl constituie un răspuns verbal atribuit fondatoarei Școlii Questfield Pipera, Fabiola Hosu, care, în cadrul unui dialog direct cu familia copilului, ar fi transmis mesajul: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Potrivit familiei, această poziționare a fost percepută ca o presiune implicită de a se retrage din școală, deplasând accentul de la protecția copilului către considerente economice și contractuale.

Redacția menționează că școala a fost invitată să ofere un punct de vedere oficial asupra acestui episod, însă până la momentul publicării nu a fost primit niciun răspuns care să confirme sau să infirme conținutul relatării. Această declarație rămâne în analiza editorială un indicator al unei culturi organizaționale orientate spre evitarea conflictelor serioase, în defavoarea intervențiilor transparente și asumate.

Absența unui răspuns instituțional formal și utilizarea unui document informal

În locul unor decizii administrative clare, reacția conducerii Școlii Questfield Pipera la sesizările repetate s-a concretizat într-un formular de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice ale unui act instituțional cu valoare de decizie: nu indică responsabilități clare, termene, sancțiuni sau măsuri concrete și nu este însoțit de un cadru procedural explicit.

Din perspectiva standardelor administrative uzuale, acest tip de document nu asigură trasabilitatea și asumarea necesare pentru o gestionare eficientă a situațiilor critice. Lipsa unor planuri de intervenție și rapoarte de monitorizare crește percepția unei gestionări formale, dar minimale, fără impact real asupra situației semnalate.

Confidențialitatea informațiilor și impactul asupra copilului

Familia copilului a solicitat în mod repetat, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității datelor sensibile privind situația semnalată. Cu toate acestea, nu au fost identificate răspunsuri oficiale care să confirme implementarea unor măsuri concrete de protejare a confidențialității. Mai mult, există relatări care indică faptul că informațiile au fost diseminate în interiorul școlii, iar copilul a fost interpelat public de către cadrul didactic în legătură cu demersurile administrative, creând o presiune suplimentară.

Specialiștii consultați atrag atenția asupra riscurilor generate de astfel de situații, care pot constitui o formă de presiune psihologică instituțională și pot afecta grav echilibrul emoțional al elevului. Aceste elemente indică o gestionare deficitară a cerințelor legate de confidențialitate și protecția datelor personale în mediul educațional.

Reacția instituției în contextul presiunii legale

Conform documentelor analizate, o schimbare vizibilă în atitudinea fondatoarei Fabiola Hosu a intervenit abia după opt luni de la primele sesizări, în momentul în care familia a implicat o echipă de avocați și a formulat notificări formale cu caracter juridic. Acest aspect ridică semne de întrebare privind criteriile care determină declanșarea reacțiilor instituționale și sugerează că protecția copilului a devenit o prioritate doar în context juridic.

Aspecte suplimentare legate de cazul prezentat pot fi consultate în investigația originală publicată de redacția EkoNews, accesibilă aici.

Concluzii și întrebări privind responsabilitatea instituțională

Din analiza riguroasă a documentelor, corespondenței și relatărilor furnizate, reiese că situația semnalată la Școala Questfield Pipera ridică probleme majore legate de modul în care instituția gestionează sesizările privind bullying-ul și stigmatizarea medicală. Lipsa unor măsuri documentate, absența răspunsurilor scrise și utilizarea predominantă a unor intervenții informale au contribuit la perpetuarea unui climat dăunător pentru elevul implicat.

De asemenea, presiunea percepută de familie de a se retrage și gestionarea deficitară a confidențialității adaugă dimensiuni problematice suplimentare, care necesită atenție și clarificări din partea conducerii școlii. În absența unor răspunsuri oficiale și asumate, rămâne deschisă întrebarea fundamentală privind mecanismele reale de protecție și suport pentru elevi într-un mediu educațional privat precum Questfield Pipera.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro